Alexandru Dedu (47 de ani) a obținut în februarie 2018 un nou mandat de președinte al FRH, la o diferență de un singur vot! Fostul handbalist al Barcelonei și al naționalei României știe de ce a decăzut handbalul românesc la masculin și încearcă să-l readucă în elită. Pe timpul primului mandat al lui Dedu, naționala feminină a cucerit o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 2015, iar CSM București a câștigat Cupa Campionilor Europeni la feminin (2016). Alexandru Dedu recunoaște că handbalul românesc are nevoie de specialiști și le va vorbi cursanților de la Sports Business Academy despre drumul spre succes.
Cum stăm cu handbalul? Suntem o forță în Europa la fete, dar la masculin nu reușim să ajungem la turneele finale. Ce facem cu băieții? Sunt două chestiuni total distincte. Am avut discuțiile astea chiar de curând, și în comisii, și cu oamenii cu care lucrez. La fete, cred că suntem în primele cinci echipe ale lumii. Sunt optimist și pentru viitor, pentru că avem niște generații foarte frumoase care vin, cu individualități bune. Din ce văd acum, cred că naționala României va fi, 10-15 ani, una competitivă. Dar competitivitatea la feminin nu se aseamănă cu aceea de la masculin, la nivel mondial. Sunt foarte multe țări care investesc foarte mulți bani la nivel feminin și ne va fi din ce în ce mai greu. Până acum, partea nordică a fost foarte bine reprezentată, acum știu că și în sudul Europei sunt investiții majore. La masculin, în urmă cu vreo 20-25 de ani, s-a rupt ceva. Generația din care am făcut și eu parte a fost cam ultima care a ținut steagul sus. Eram invitați an de an în Germania, la Trofeul Campionilor, parcă așa îi zicea, iar apoi, dintr-o dată, am ajuns să facem turnee în Germania cu echipe de Liga a doua sau Liga a treia. A fost o abordare total greșită.
Nu ne-or mai invitat la turneul ăla mare… Nu e vorba despre asta. Nu detaliez. Eu spun doar ce am trăit ca jucător. Ca și alți colegi de-ai mei. S-au scăzut mult standardele. Ca să poți să te lupți cu cei mai buni, trebuie să joci cu cei mai buni, chiar dacă iei bătaie.
Dar de ce au scăzut aceste standarde? Foarte probabil, din cauza lipsei banilor.
„La masculin, suntem departe de handbalul mondial”
Păi tot în Germania mergeam, deci nu cred că era vorba de bani… Ba da. Realitatea este că suntem acum foarte departe de handbalul mondial. Noi l-am adus în urmă cu doi ani pe Xavi Pascual, care are și formare universitară și a fost dispus să lucreze la o strategie. Toate echipele naționale și Centrele Naționale au primit o linie metodică pe care mergem și acum. Este un proces care are nevoie de timp. Noul antrenor al naționalei (n.r. – spaniolul Manuel Montoya Fernadez) are aceleași responsabilități. Vom continua linia metodică, dar implementând și ideile dânsului. Eu cred că rezultate se pot vedea în următorul ciclu olimpic, poate și mai mult. Ne străduim ca echipele naționale mici ca vârstă să aibă cât mai multe meciuri în companii cât mai selecte. Juniorii, ca și junioarele, au aproximativ 65 de meciuri internaționale la categoria lor de vârstă. Juniorii au avut anul trecut 140 de zile de cantonament. Pentru o echipă națională, este ceva de pe o altă planetă.
„Am uitat să muncim. Noi dormeam în sală, între antrenamente!”
Așa făcea Mircea Lucescu la fotbal înainte de 1989… Exact. Dar și la handbal, când eram campioni mondiali. Noi am cam uitat să muncim. Îmi aduc aminte că noi, cei din generația mea, făceam trei antrenamente pe zi și dormeam între antrenamente în sală, că n-avea rost să ne mai ducem la hotel, pierdeam timpul.
Păi pe ce dormeați? Pe saltele! Erau saltele de la mai multe sporturi, le întindeam și dormeam pe ele. Ne trezeam și treceam iar la antrenament. Acum, dacă faci două antrenamente pe zi, e mult. Și nu mi se pare ok.
Afară se muncește mai mult? Da, se muncește. Și se muncește mai bine. Atenție, vorbești cu un om care putea să stea oriunde în lume. Dar am venit în România. Nu vorbesc România de rău. Vorbim despre handbal, care are 8-9000 de legitimați la noi și vrem să ne batem cu Germania, care are vreun 1.200.000, Franța are 700.000, Danemarca – 600.000. Să vorbim și de bugete. Ungurii au de vreo 10 ori bugetul Federației Române de Handbal. La Franța, nici nu mai vorbesc. Tocmai și-au deschis Casa Handbalului.
Păi și nu trebuie să lucrăm mai mult aici? Să aducem mai mulți copii, tineri spre handbal? Păi da, dar hai să vedem cine sunt legitimații. Sunt cei care participă activ la competițiile unei federații. Federația Română de Handbal are ligă, Divizia A și se ocupă de trei niveluri de juniori – fete și băieți. Iar la nivel teritorial, AJH-uri, mai avem juniori IV, minihandbal și, de anul acesta, baby handbal. Ca tu să ai mai mulți legitimați, competiția ta trebuie să aibă mai multe niveluri. În măsura în care, legal, autoritățile locale nu finanțează decât Liga 1 și Liga a doua – Divizia A în cazul nostru -, să creezi ligi inferioare este enorm de greu.
Nu puteți să discutați direct cu autoritățile locale? Am discutat. S-a încercat să se creeze campionat județean, iar ideea asta nu este de ieri, de azi, s-a încercat să se creeze campionat inetrregional, dar nu există finanțare. Există câteva mișcări foarte frumoase, unde s-au creat campionate județene și regionale la inițiativa unor îndrăgostiți de handbal.
De-acolo să pornim. Să-i susținem într-un fel… Noi tot pornim, dar cu ce-i susținem?
„Sistemul nu e ok. Campionatele universitare ar putea fi baza”
Ministerul? Și bugetul care e? Ideea este că sistemul nu e ok. Tot sportul are sute, mii de tineri care termină junioratul și doar vârfurile au șansa să ajungă în echipe de seniori. Din punctul meu de vedere, o mare șansă o reprezintă campionatele universitare, pentru că universitățile sunt structuri autonome, cu o bonitate financiară corectă, care pot să exploateze această parte pentru a se promova. La ei este o piață destul de agresivă privind atragerea de studenți.
„Metodologia de finanțare de la MTS ne pune piedici!”
Nu putem găsi un sponsor care să se asocieze cu o competiție de acest gen, de tineret? Este foarte probabil. Noi, președinții de federații, eu, cel puțin, mă bat să fac rost de bani ca să pot să duc la sfârșit anul competițional și pentru ca echipele naționale să meargă în hoteluri civilizate, să joace în săli încălzite și să aibă echipament. Vezi tu, „găsim sponsori”, e ușor de zis. Metodologia de finanțare de la MTS, anul ăsta, ne-a pus piedici, asta ca să fiu drăguț. Federația Română de Handbal a avut până în momentul de față o participațiune undeva la 60-70%, din venituri proprii, cum n-a fost niciodată. Este prima oară de când sunt președinte când am dificultăți financiare fiindcă a trebuit să susțin activitățile loturilor naționale și activitățile noastre într-o majoritate covârșitoare din venituri proprii.
„Vine Mourinho să antreneze în România?”
Impresia din afară este că sunt bani în handbal, de vreme ce am adus doi dintre cei mai buni antrenori din lume la naționalele masculină și feminină. Cineva din România are niște bani. Vine Mourinho să antreneze în România?
Nu. Pardon! Și-am spus tot, nu mai vreau să continui.
Totuși, poate v-ați aruncat prea sus. Nu trebuia să începeți mai de jos? Nu. Exact asta trebuia. E nevoie să învățăm că există și alte modalități de abordare a fenomenului sportiv și a handbalului, în special. Ori, în momentul în care îți vine un necunoscut, poate cu foarte mare dreptate, foarte la subiect și foarte pragmatic și spune că se poate altfel, dar care e un neica-nimeni, o să fie respins ca un sâmbure în gură. În momentul în care îți vine cineva cu un curriculum vitae ireproșabil, pe care n-ai cum să-l contești, și care spune că se poate altfel, s-ar putea să fii atent. Dar și acești oameni sunt foarte greu acceptați și, în multe cazuri, chiar respinși.
Ce a rămas după Xavi Pascual
Totuși, am adus antrenorul Barcelonei, și tot nu ne-am calificat. Am adus antrenorul lui Gyor la naționala feminină, dar am ratat la ultimul turneu final. Ce a rămas bun și ce rămâne în continuare? Au rămas extrem de multe, la toate nivelurile. A rămas o strategie pe care o vom continua. Au rămas niște lucruri mici, dar care ajută enorm. Și îți dau un exemplu. Fiind foarte înalt, aveam o mare problemă să merg cu avionul, fiindcă nu prea sunt locuri de acest gen. Ca sportiv, nu prea e ok să mergi câteva ore înțepenit pe un loc mic, iar la puțin timp după aterizare, să mergi la antrenament. Xavi Pascual ne-a zis din start să vorbim cu agențiile și, la deplasări, locurile cele mai mari să fie ocupate de cei mai înalți. A vrut ca planning-ul pentru avion să fie făcut cu ceva timp înainte. Ă‚sta e un exemplu, și ca ăsta – zeci. Astea rămân. Plus atitudine la antrenament, modul cum arăți ca echipă, ceea ce scoți pe gură. Enorm de multe lucruri care, adunate, înseamnă performanță.
Și ceva mare a rămas? Păi ceva mare avem o strategie și ne vom duce pe ea la masculin sigur în următorii patru ani. Un mod de abordare a handbalului, un număr de antrenamente, o metodologie. Toate loturile naționale se vor pregăti la fel, bineînțeles cu caracteristicile nivelului de vârstă.
Strategie făcută împreună cu Pascual? Pascual a dat o linie, iar Montoya, care este și el profesor universitar, va continua pe aceeași linie. Vrem ca tot ce înseamnă handbal la masculin să aibă o idee comună și aceasta să se difuzeze și în teritoriu, prin tinerii care vin la loturile naționale.
Cum ai reușit să-i aduci pe Pascual și pe Ambros? Nu pe cei doi, pe mai mulți. Astea sunt niște lucruri care se câștigă în ani, în zeci de ani. Faptul că oamenii cred în tine, au încredere în ce spui tu nu vine dintr-o discuție, ci dintr-o istorie. Peste tot pe unde-am fost, am lăsat loc de bună ziua, am prieteni buni, care știu că, atunci când eu spun ceva, lucrul acela se întâmplă. Asta se câștigă enorm de greu și se pierde foarte repede.
„Sumele pentru Pascual și Ambros n-au fost ieșite din comun”
Da, dar bănuiesc că n-au venit pe mărunțiș. Trebuie să ai și niște bani. Atenție, trebuie să ai și niște bani, dar problema este că sumele n-au fost ieșite din comun. Sunt unii antrenori necunoscuți pentru România, dar care ar fi cerut aceeași bani. N-au fost cerințe de pe altă planetă. Ce spuneam cu Mourinho… Ar veni în România? Asta este problema. Oamenii ăștia nu l-au văzut neapărat pe Dedu, ci au văzut potențial. Oamenii ăștia au un curriculum vitae, nu vin să-și rupă picioarele. Au venit pentru că ei cred că handbalul românesc are ceva de spus.
Ai discutat mult cu ei până să-i convingi? Să-i conving, nu. Ambros ar fi fost antrenorul naționalei feminine chiar cu un an înainte.
Cât mai așteptăm să ajungem cu băieții la un turneu final? Nu e grupă ușoară acum, dar avem șanse să mergem la următorul Campionat European. Ne vom bate și sper să ne calificăm.
„Putem lua aur într-un viitor mediu”
La fete când luăm un titlu european sau mondial? Ă‚sta e visul meu și ceea ce mă motivează. Sper să vină o medalie de aur într-un viitor mediu.
În decembrie? Echipa de acum este o echipă tânără, o echipă în formare. Nu se poate compara cu echipa de acum doi ani, când am luat medalia de bronz. Echipa de acum doi ani era una matură, cu 10 ani de stat împreună.
O altă impresie din afară: Când ai cea mai bună jucătoare din lume, te gândești și la o mare performanță… Ca Argentina la fotbal, nu?
Ca Argentina, da, cu Messi. Ei, despre asta vorbim. Sunt jucători și în România care au fost campioni mondiali datorită unei generații, așa cum sunt jucători care au tras echipe după ei.
Mai simțim nevoie de vreo 2-3 jucătoare ca și Cristina Neagu… Nu. Echipa actuală a României are foarte multe jucătoare de foarte mare calitate și e capabilă să câștige o medalie de aur. Eu cred asta cu tărie.
Când? Într-un termen mediu. Echipa e în formare. Chiar am vorbit cu Ambros la finalul stagiului pe care l-am avut luna trecută, am văzut tot un zâmbet. Mi-a spus: „Fetele s-au antrenat foarte bine. Sunt foarte mulțumit de cum abordează pregătirea și ce vor să facă. Sunt foarte motivate”.
Ați fixat un obiectiv pentru Campionatul European? 1-6 ne dorim. Bine, noi la toate turneele finale la care ne ducem, avem acest obiectiv. Visuri există. Să dea Dumnezeu să se și întâmple!
Atitudine de non-combat!
Vorbeai de copii, de juniori. Au stat foarte mult în cantonamente, dar rezultatele la turneele finale n-au fost tocmai bune… N-au fost. E ceva ce noi ducem în cârcă de mult timp și încercăm să găsim soluții de rezolvare. Nu e foarte ușor. Atât juniorii, cât și tineretul au avut în grupe momente în care au jucat un handbal de foarte mare nivel. Ca dovadă, Franța, care are cea mai bună școală de handbal din lume, ne-a invitat la turnee alături de ei. Ne văd ca un bun sparring-partener.
Cum erau ei pentru noi acum vreo 40-50 de ani… Da. Anul ăsta, au făcut egal cu noroc în grupă (n.r 30-30). Dar nu ne-am îndeplinit obiectivul principal – ieșirea din grupă pentru 1-8. Din momentul acela, s-a rupt totul și n-au mai jucat același handbal și am văzut o atitudine de non-combat. Pe mine asta m-a deranjat. Am fost foarte mulțumit cu jocul din grupe, și la juniori, și la tineret. S-au ținut de mari puteri ale lumii, jucând handbal frumos. Vreau să ne batem de fiecare dată când avem posibilitatea să o facem.
Păi asta e la cap. Aveți un psiholog? Avem psihologi. Problema nu este a copiilor, ei nu sunt prost selecționați. Problema este a societății. Sportul nu se poate ridica prea mult deasupra societății. Atât timp cât ești un aservit și ai impresia că tot ce e afară e mai bun decât ai tu în țară. Atât timp cât asta e mentalitate generală în țară, toți copiii care ne reprezintă afară vor crede la fel. Ei pleacă deja învinși. Asta e problema noastră.
Apropo de psihologi. Avem specialiști în handbal? Pe marketing, pe publicitate, pe tehnic… La loturile naționale, la cluburi… Avem ca în străinătate? Sportul, ca și industrie, este o nișă foarte slab reprezentată în momentul de față. Dar acest lucru este conștientizat din ce în ce mai mult și sunt oameni care se străduiesc să acopere această parte. Din cauza finanțării și a mentalității, se consideră în majoritatea cazurilor, că antrenorul principal este tată, este mamă, șofer de autobuz, antrenor, antrenor secund, psiholog, director de club. Ar fi ideal, dar nu prea se poate. Sporturile performante și cu istorie cam ce fac? NBA – 30 de oameni în staful fiecărei echipe, rugby – 15-20.
„Vrem organizare de top și în România!”
Când jucai la Barcelona, câți oameni erau în staff? Îți dau doar un exemplu. Am rămas într-o zi undeva cu mașina, nu mai mergea. Am dat un telefon la club: „Am o problemă”. Mi-au zis: „În 10 minute vine mașina cutare, cu numărul cutare, să îți ia mașina. Tu te urci într-un taxi și mergi acasă.” Crezi că în România se poate așa ceva? Am avut o problemă cu soția mea, care terminase Universitatea în București, se echivalau mai greu studiile atunci. Am întrebat la club dacă mă pot ajuta. Au luat actele, în șase luni era echivalată. Organizarea este de top. Așa ceva trebuie să facem, ușor-ușor, și în România. Să angajăm oameni care cunosc administrație sportivă.
Există specialiști pregătiți pentru așa ceva în România? Sunt, nu mulți. Există foarte mulți tineri care au deschiderea și inteligența necesare pentru a lucra în domeniu. Sportul este o industrie, după cum spuneam, și se va dezvolta și în România așa cum s-a dezvoltat și în alte țări. Și o să fie o industrie în care se va câștiga bine. Mai ales dacă te axezi pe profesiile astea nișate. Cine investește acum și cine se pregătește va avea de câștigat.
Simți nevoia de astfel de oameni? Mare! Problema noastră, a celor care administrăm sportul, este că acești oameni au nevoie în primul rând de o recunoaștere financiară. Și nu e ușor să le oferi.
De Sports Business Academy știi ceva? Da, știu, îi urmăresc de ceva timp. În primul rând, inițiativa este corectă, scopul în sine. Am văzut prin online ce fel de oameni ajung acolo și își împărtășesc gândurile și experiența. Avem nevoie de așa ceva. Foarte mulți sportivi sunt buni, foarte puțini sunt campioni. Trebuie să vedem de ce sunt aceia campioni.
În episodul 2 al acestui interviu, Alexandru Dedu vorbește despre una din marile probleme ale Bucureștiului sportiv – lipsa unei săli polivalente -, dar și despre banii care s-au băgat la CSM București pentru câștigarea Ligii Campionilor.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER